Un alt aspect superficial tratat în practica judiciară îl reprezintă necomunicarea cesiunii de creanță către debitorul cedat și ce efecte produce acest viciu sub aspect procesual, respectiv în raport cu procedura execuțională demarată de creditorul cesionar împotriva debitorului cedat.
La fel ca și în cazul aspectelor ce țin de nelegalitatea reprezentării băncilor de o altă persoană juridică, aspectul de nelegalitate constând în necomunicarea cesiunii de creanță debitorului cedat este aproape fără excepție ignorat în practică, pe de o parte, de către executorii judecătorești cu ocazia înregistrării dosarelor execuționale, iar, pe de altă parte, de instanțele de executare cu ocazia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite.
Lipsa dovezii comunicării cesiunii către debitorul cedat, situație ce atrage lipsa calității procesuale active (de creditor urmăritor) a cesionarului în cadrul procedurii execuționale:
De cele mai multe ori, în practica creditorilor instituții bancare, acestea aleg să își cesioneze creanțele pe care le au împotriva debitorilor către diferite societăți “recuperatoare de creanțe” (Kruk, Eos, Kredyt Inkaso, ICC etc.). Din economia dispozițiilor de la art. 1578 alin. (1) lit. b) și alin. (5) C.civ. reiese concluzia existenței unei obligații de comunicare a cesiunii către debitor, în caz contrar cesiunea nefiind aptă să își producă efectele față de debitorul cedat (n.r.: “Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”).
Însă, din diferite motive, de cele mai multe ori, creditorul cesionar nu transmite executorului judecătoresc și dovada comunicării cesiunii odată cu formularea cererii de executare, în sensul că fie lipsește întru totul dovada unei asemenea comunicări, fie comunicarea nu s-a realizat din diferite motive (factorul poștal a returnat plicul cu comunicarea pentru că destinatarul nu mai locuiește la adresă, nu a mai putut fi găsit etc.).
Or, o asemenea situație nu este lipsită de efecte juridice în planul executării silite, cum își doresc cesionarii de creanțe și executorii judecătorești, ci dimpotrivă, poate constitui un motiv de contestație la executare ce atrage chiar anularea executării silite înseși.
Calitatea procesuală este una dintre condițiile esențiale în vederea exercitării acțiunii civile și presupune o identitate între părțile din proces și subiectele raportului juridic de drept substanțial. În mod similar, aceste reguli se aplică și în faza de executare silită, cea de-a doua fază a procesului civil, unde trebuie să regăsim o identitate între creditorul obligației din titlul executoriu și creditorul urmăritor care formulează cererea de executare silită. În cazul transmiterii calității de creditor al obligației printr-o cesiune de creanță, anterior formulării cererii de executare, este necesar a fi anexată dovada comunicării cesiunii de creanță debitorului cedat, astfel încât această transmitere să își producă efectele.
Prin urmare, dacă sub aspect substanțial lipsa comunicării cesiunii are ca efect inopozabilitatea cesiunii față de debitorul-cedat, sub aspect procesual efectele se transpun într-o lipsă a calității procesuale active a cesionarului (creditorului-urmăritor din procedura execuțională), sancțiunea corelativă fiind, într-o asemenea situație, nulitatea actelor procedurale efectuate la cererea unei persoane care nu justifică legitimare procesuală activă, fiind pe deplin incidente dispozițiile de la art. 36 și art. 40 alin. (1) C.pr.civ., care le completează pe cele din materia executării silite.
Așadar, în lipsa comunicării vreunei cesiuni de creanță către debitor, cererea de executare silită este formulată în mod nelegal de o persoană care nu poate să își justifice calitatea procesuală activă. Or, în lipsa unei identități între creditorul cuprins în titlul executoriu și cel care a cerut executarea silită, orice demers judiciar inițiat de acesta din urmă este lovit de nulitate absolută, putând fi sancționat de instanța de executare cu ocazia soluționării unei eventuale contestații la executare.
Desigur, preferabil este ca acest impediment să fie sancționat de instanța de executare cu ocazia soluționării cererii de încuviințare, ori de către executorul judecătoresc cu ocazia înregistrării cererii de executare. Însă, așa cum am arătat, de cele mai multe ori executorul acoperă aceste neajunsuri ale cererii creditorului, iar instanța de executare nu face o verificare temeinică a actelor doveditoare anexate de creditorul cesionar la cererea de executare.
Prin urmare, debitorul împotriva căruia s-a demarat o executare fără să îi fi fost anterior comunicată cesiunea de creanță, are deschisă doar calea contestației la executare în cadrul căreia să invoce acest motiv de nelegalitate.
La fel ca în cazul dovezii calității de reprezentant, nici dovada comunicării cesiunii nu este unul dintre actele supuse comunicării debitorului de către executorul judecătoresc, odată demarată procedura execuțională. Astfel, creditorii cesionari încearcă să profite de acest aspect în speranța că debitorul nu va invoca acest motiv de nelegalitate pe calea contestației la executare.
În concluzie, deși în practică sunt foarte des întâlnite situațiile în care nu creditrul nu atașează dovada comunicării cesiunii, și acest motiv de nelegalitate este mult prea rar invocat în contestațiile la executare formulate pe rolul instanțelor și, în de consecință, există foarte puține soluții de sancționare efectivă. Considerăm necesară o disciplinare a activității creditorilor cesionari inclusiv sub acest aspect, respectiv desființarea executărilor silite demarate în mod nelegal de persoane care nu pot face dovada calității de creditor.
Dacă vă regăsiți într-o asemenea situație, biroul nostru de avocați vă stă la dispoziție.
Hila Legal este un birou de avocați din Timișoara, născut din convingerea că avocatul este un partener spre succes. Construim alături de clienții noștri și luptăm pentru ei, în cheia inovației și a excelenței.