Contractul de intermediere este reglementat în principal de Codul civil (art. 2.096 - 2.102), de legi speciale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și  Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din angajamentele încheiate între profesioniști și consumatori, dar și de reglementări europene, cum este Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive încheiate în contractele cu consumatorii.

Majoritatea contractelor de intermediere nu țin cont de dispozițiile legale mai sus amintite și sunt conturate simplist sau mult prea general, fapt care deschide oportunitatea clientului de a „ocoli” obligația de plată a comisionului.

Cu titlu minimal, contractul de intermediere imobiliară trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a)datele de identificare a părţilor;

b)obiectul contractului/natura serviciului prestat;

c)preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;

d)termenul de valabilitate al contractului;

e)condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;

f)condiţiile în care contractul poate fi reziliat;

g)nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;

h)clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;

i)precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;

j)drepturile şi obligaţiile părţilor;

k)situaţiile de forţă majoră;

l)data încheierii contractului;

m)caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;

n)tarifele pentru serviciile prestate.

Mai mult, art. 9 din cadrul OG nr. 21/1992 reglementează expres conținutul obligației de informare cu privire la serviciile de intermediere imobiliară, fiind necesar ca persoana fizică (consumatorul) să fie informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:

1. preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform
2. informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;
3. deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;
4. nivelul comisionului practicat de agenția imobiliară;
5. situaţia juridică a imobilului;
6. nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.