Conform Codului Muncii, „concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Concedierea poate fi dispusă pentru motive ce țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului.”
În cele ce urmează, vom examina aspectele legale relevante privind procedura și drepturile implicate în cadrul concedierii pentru necorespundere profesională.
Necorespunderea profesională poate fi definită ca fiind incapacitatea salariatului de a îndeplini sarcinile specifice postului său în mod eficient și adecvat, din cauza calificării insuficiente, lipsei abilităților necesare sau a performanței sub așteptări, printre altele. Exigențele angajatorului trebuie să fie rezonabile, conforme cu cele privind salariații care ocupă posturi asemănătoare.
Neglijența reprezintă un caz de necorespundere profesională care poate îndreptăți angajatorul să înceteze contractul individual de muncă prin concediere în cazuri precum îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, necunoașterea atribuțiilor sau stăpânirea insuficientă a regulilor specifice la locul de muncă.
Angajatorul stabilește obiectivele de performanță pentru salariați prin contractul colectiv de muncă aplicabil și prin regulamentul intern, criterii care trebuie aduse la cunoștința salariatului. În cazul în salariatul nu îndeplinește criteriile respective, angajatorul este îndreptățit să declanșeze procedura concedierii pentru necorespundere profesională, respectând următorii pași:
Odată finalizată procedura evaluării prealabile, angajatorul va trebui să informeze salariatul cu privire la posibilitatea de a contesta hotărârea comisiei de evaluare în termen de 10 zile de la comunicare, în cazul în care aceasta va stabili necorespunderea sa profesională.
Decizia de concediere va fi emisă în termen de 30 de zile de la data constatării cauze de concediere.
În cazul în care angajatorul nu respectă toate procedurile impuse de legislația incidentă, decizia de concediere este va fi una nelegală. În consecință, instanța de judecată (la sesizarea salariatului) va dispune anularea deciziei de concediere, cu consecința reintegrării salariatului la locul de muncă.
Pentru a emite o decizie de concediere legală, angajatorul va trebui să se asigure că decizia de concediere este emisă în scris, este motivată în fapt și în drept și cuprinde precizări cu privire la termenul în care aceasta poate fi contestată de către salariat, precum și precizarea instanței judecătorești competente la care salariatul se poate adresa.
În practică au fost identificate o serie de erori care au determinat nulitatea deciziei de concediere cu consecința reintegrării salariatului. Fără ca acestea să fie epuizate, acestea pot consta în lipsa indicării motivelor de fapt sau indicarea acestora într-un mod nereal, lipsa temeiurilor de drept sau indicarea greșită a acestora, încălcarea dreptului la preaviz (minimum 20 de zile) al salariatului, etc.
Înainte de a emite o decizie de concediere pentru necorespundere profesională, angajatorul trebuie să ofere posibilitatea angajatului de a-și exprima punctul de vedere. Mai mult decât atât, pentru ca decizia de concediere să fie una legală, angajatorul va trebui să respecte toate procedurile și formalitățile prevăzute de lege.
Pentru mai multe informații sau întrebări suplimentare în materia dreptului muncii, avocații din cadrul biroului Hila Legal Timișoara vă stau la dispoziție.
0742.789.650